Iurie BOLBOCEANU (condamnat la 14 ani de închisoare pentru trădare de patrie) – ELIBERAT și ACHITATVladimir FILAT (condamnat la 9 ani de închisoare pentru corupție și trafic de influență) – ELIBERAT. Veaceslav PLATON (condamnat la 18 ani de închisoare pentru fraude bancare) – ELIBERAT. Petru LUCINSCHI (cercetat penal în dosarul ”frauda bancară”) – ACHITAT. Grigore CARAMALAC, alias BULGARU (aflat în căutare internațională, 9 capete de acuzare – estorcare de bani, banditism, tâlhării și furturi în proporții deosebit de mari) – ACHITAT.

Trec peste faptul că, niciodată până acum, prestația liderilor politici, de la stânga la dreapta, nu a fost atât de slabă, neinteresantă și lipsită de conținut. De regulă, perioadele electorale reanimează interesul cetățenilor pentru fenomenul politic, provoacă dezbateri acide în societate și o împarte pe categorii, iar subiectele politice aduc audiență mijloacelor de presă și domină rețelele de socializare. Așa se întâmplă în mod normal și așa a fost până acum.

 

Recunosc, am avut falsa impresie, acum o jumătate de an, că Dodon și guvernarea lui socialistă vor scoate din ei tot ce au mai bun, ca să demonstreze că sunt capabili să guverneze o țară. Cel puțin aveau atunci un discurs calm și echilibrat, operau cu argumente, iar pe fundalul improvizațiilor și reformelor caricaturale ale guvernării Sandu-Năstase, păreau mai pregătiți să țină frâiele puterii decât foștii lor parteneri pretins proeuropeni.

Sincer, eu nu cred că Platon a fost eliberat de Dodon. Adică da, a fost eliberat de Dodon, dar nu neapărat pentru că așa a vrut Dodon. De fapt, Dodon a vrut pentru că așa au vrut alții, în fața cărora Dodon este atât de neînsemnat, încât nici nu poate să vrea altceva. Și, în general, toată această isterie în jurul lui Stoianoglo și Dodon mi se pare total deplasată. De parcă nu-i clar că cei doi n-au decât un rol decorativ în toată această poveste.

Prin definiție, birocrația are o conotație negativă, iar birocratul este perceput ca un personaj lipsit de viziune și incapabil de a intra în esență, în schimb, migălos până la iritare în ceea ce privește implementarea unor agende dictate de alții.

Pe voi nu vă sperie cum actuala opoziție, mai ales cea ”antioligarhică”, împarte pielea ursului din pădure?

Ajutorul acordat de Romania Republicii Moldova, pentru lupta împotriva pandemiei, a zdruncinat un pic stabilitatea de mormânt din politica de pe Bâc. A provocat un val de emoții de la stânga la dreapta, răscolind sentimente și resentimente, ceea ce pentru un observator neavizat ar ridica anumite semne de întrebare.

Coronavirusul de tip nou a demonstrat, încă o dată, cât de vulnerabilă este omenirea în fața unor pericole comune. Oricât ai apela la rațiunea individuală, omul se lasă, mai devreme sau mai târziu, dominat de gândirea colectivă și este luat la vale de curent. Iar mai departe, încetează să mai fie stăpân pe sine, iar soarta lui depinde exclusiv de voința, scopul final, buna intenție sau rea-intenția, precum și de capacitățile celor care mână turma.

Republica Moldova și lumea în ansamblu trec printr-o perioadă complicată. Indiscutabil, pericolul care ne paște ne obligă să fim disciplinați, solidari și responsabili, deoarece doar prin efort comun putem face față acestei mari provocări. Există însă și calități care nu pot fi neglijate nici măcar pe timp de criză. Acestea sunt grija pentru aproapele nostru și simțul recunoștinței.